Editura Cartea Romanească, 2016
Volumul a fost nominalizat la Premiul Național Mihai Eminescu, Opera Prima, Premiul Iustin Panța și la premiul Tânărul poet al anului 2016, în cadrul Galei Tinerilor scriitori.
Cronici
ˮSemnătura Alinei Purcaru e, înainte de toate, lexicală. Modelând ludic un limbaj diaristic pe care îl stăpânește cu măiestrie, poeziile ei devin discursuri autonome construite dintr-un amalgam de termeni din sfere semantice diferite, aparent incompatibile, ce reușesc să configureze o amprentă stilistică subtilă și «extravagantă»ˮ (Anamaria Mihăilă)
ˮCu abilitatea ei de a trece dincolo de suprafața abrazivă a cuvintelor și cu tonul ei neutru, de parcă sunetele s-ar imprima fără ocol, poezia Alinei Purcaru e în același timp directă și sofisticată. Biciuitor decupată și generos deschisă. Înainte de a fi citită ca o carte de poeme confesiv-reflexive, rezistență arată cum transparența ascunde uneori o umbră și străvezia economie de tropi poate camufla rafinamentul poeticitățiiˮ (Geațiela Benga)
ˮAlina Purcaru preferă liniștea, grația, detașarea, chiar și atunci când scrie despre lucruri incomode: „cruzimea se arată în forme/pe care le recunoști/din ce în ce mai puțin// și în asta nu e nimic nou” (o formă de grație, p. 8).
Poezia ei este o formă de distrugere, de minare, dar din ruine se recompune o nouă realitate. Însă totul se petrece sub semnul liniștii, nimic nu pare grăbit, nu pare definitiv.ˮ (Ion-Valentin Ceaușescu)
ˮPuternic interiorizate și intelectualizate, poemele bine strunite indică un imaginar exploziv, cu un mare potențial, care irizează discreția vocii poetice. Părând scrisă dintr-o singură suflare, rezistență este o carte despre o viață comprimată într-o zi sau care, datorită ritmului alert și abundenței detaliilor, se confundă cu o zi, iar atenția compulsivă la detalii, perfecțiunea frazării și multitudinea de flashuri vitaliste evocă atmosfera din Doamna Dalloway.ˮ (Anastasia Gavrilovici)
ˮrezistenţă, debutul în poezie al Alinei Purcaru, la Cartea Românească, este o coborâre dureroasă în sine şi, în acelaşi timp, o întoarcere victorioasă în braţele poeziei şi ale lumii. ˮ (Smaranda Liubov)