Editura Cartier, 2019
Un unicorn în muzeul de oase, cu ilustrații de Mihaela Paraschivu
– Nu poți să mă lași singur, nici prefăcut în pluș nu vreau să stau singur acasă.
– Unicorn, dacă te iau cu mie, te vede mama. Ea nu te cunoaște, o să întrebe de unde e jucăria. Și dacă-i spun că e împrumutată de la vreun coleg, o să verifice. Așa e ea. Nu vreau s-o încurcăm amîndoi. Și, în plus, la școală nici nu ne lasă cu unicorni. Probabil ăsta e regulamentul nescris al școlilor: interzis accesul cu unicorni. Stai aici și, pînă mă întorc, poate găsesc un plan mai bun.
– Dar mă plictisesc aici… Și dacă mă găsesc vînătorii?
– Vînătorii nu pot intra în camera mea, e vrăjită, mai ales că ai presărat pulbere magică. Aici sîntem în siguranță, nici măcar monștrii nu intră. I-am căutat cu lanterna pe sub pat: nici picior de monstru. Dacă nici ei nu îndrăznesc să intre, cum să ajungă vînătorii? Și, uite, ca să nu te plictisești, o să-ți arăt cutia mea cu secrete. Dar nu cumva să le scoți și să le lași în mijlocul camerei.
– Secrete? Mmmmm… noi, unicornii, ne hrănim cu secrete…
– Pe astea te rog să nu le mănînci. Sînt foarte prețioase. Ia stai, mai bine să-ți arăt biblioteca mea, așa chiar n-o să te plictisești deloc pînă vin.
– Secrete, secrete, îmi plac secretele cel mai mult. Ceva ce nu mai știe nimeni. Nu le înfulec, cum înfuleci tu înghețata, le adulmec și ele îmi fac coama să strălucească. Așa ne hrănim noi, unicornii: amușinăm secrete, lucruri pe care oamenii mari nu le înțeleg, ne băgăm cornul în cărțile cu poezioare fără niciun sens, și noaptea, noaptea urmărim toate visele și dorințele oamenilor mari, cum se înalță către cerul înstelat, și asta ne face inimile să radieze de fericire.
– Unicorn, tu chiar ești o făptură cum nu s-a mai pomenit. Trebuie să-ți arăt imediat colecția mea secretă de oase. Am chiar oase găsite pe stradă, pe care mama m-a pus să le arunc. A zis că au microbi, că cine știe prin a cui farfurie au trecut. Dar eu le-am recuperat de la gunoi și le-am spălat pe furiș cu săpun. S-au dus toți microbii, să nu-ți fie frică, le-am mirosit de o sută de ori. Uite, vezi ce frumos e ăsta? Încă miroase un pic a friptură și un pic a spălat pe mîini.
– Asta zic și eu colecție secretă. Și în borcănașul de sub pat, ăsta pitit între punga cu pufuleți și șoseta fără pereche, ce e?